Astăzi ne-am dorit să urcăm pe Vf. Parângul Mare, însă muntele nu ne-a primit cu drag, așa că am fost nevoiți să ne întoarcem. Rămâne pentru o altă dată să ne ridicăm și la înălțimea lui! :)
Am plecat din Simeria la ora 7:30, împreună cu verișorii noștri motocicliști, iar la ora 9:00 am fost la baza telescaunului din Stațiunea Parâng, Petroșani. Am hotărât să urcăm cu motocicletele până sus, fiindcă la coborâre, conform planurilor noastre, telescaunul ar fi fost închis. Eu și Ovidiu nu ne-am așteptat ca drumul să fie atât de rău, așa că, pe mine ca și pasageră, m-a cam solicitat psihic... Înainte de a ajunge sus la telescaun, i-am spus lui Ovidiu că vreau să cobor de pe motocicletă și voi urca pe jos porțiunea care a rămas. A fost o decizie bună, fiindcă băieții au hotărât să urce mai sus de telescaun, spre releu, dar ambele motocicletele au îmbrățișat pământul pe o pantă înclinată, cu pietre. După asta, s-au întors spre telescaun, cu mici zgârieturi la motociclete și bagajiere, însă bine că măcar ei au fost în regulă. Frumos început pentru aventura de astăzi...
La ora 10:20 am plecat pe traseu, învăluiți de ceață, urmând banda roșie spre Vf. Parângul mare.
Chiar dacă ceața ne-a însoțit, drumul a fost plăcut și ușor de parcurs. Am trecut de bifurcația spre Lacul Mija, iar cu vreo 15 minute înainte de Refugiul Cârja a început ploaia; și nu a fost doar așa, o ploicică... Am ajuns mai mult sau mai puțin uzi la refugiu, unde ne-am adăpostit de ploaia care părea că nu vrea să înceteze.
De la panoul de început până la Refugiul Cârja, urmând banda roșie, drumul a durat 1h30.
La un moment dat a început și o repriză de grindină, apoi din nou ploaie. Fiindcă nici spre Vf. Cârja vremea nu părea a fi bună, am luat decizia de a ne întoarce, iar în schimb, să coborâm la Lacul Mija. Într-un moment în care ploaia a mai încetat, am părăsit refugiul, însă nu după mult timp a reînceput. Am ajuns la intersecția cu Lacul Mija renunțând și la această opțiune, așa că am continuat drumul pe aceeași ploaie enervantă.
Când ne-am apropiat de motociclete ploaia a încetat, însă drumul era destul de noroios; motiv pentru care, noi fetele, am coborât cu telescaunul, iar pe băieți i-am lăsat să se descurce cu motocicletele, sperând să nu mai aibă parte de alte incidente. Din fericire totul a fost bine, așa că jos ne-am regrupat și am pornit spre casă.
Și... Sperăm ca pe viitor Parângul să ne primească cu mai multă dragoste pe culmile lui frumoase!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu