Despre turul Mont Blanc am aflat de-abia anul trecut cand am citit din intamplare pe Blogul de calatorii al ALEXANDREI. De atunci am facut cercetari si pregatiri pentru aceasta tura. Am cumparat ghidul , l-am citit de doua ori , am citit si postarea Alexandrei de trei ori.
Turul Mont Blanc este un traseu montan ce inconjoara masivul Mont Blanc , se desfasoara pe o lungime de 170 km si se desfasoara pe teritoriul a trei tari: Elvetia , Italia si Franta. El se poate realiza in ambele sensuri : in sensul acelor de ceasornic in 10 zile ( recomandat de ghid) sau in sensul invers acelor de ceasornic in 11 zile ( tot de ghid recomandat).
Eu am ales sa incep traseul din localitatea Champex Lac din doua motive : este recomandat , daca faci turul in sensul acelor de ceasornic , sa-l incepi din Champex Lac si aceasta localitate era cea mai aproape de resedinta mea. Desi turul Mont Blanc se poate incepe din orice localitate sau refugiu aflat pe acest traseu.
Deci iata-ma la drum , sambata in data de 19.08.2017 , la ora 15 , dupa o zi de lucru , calare pe motocicleta mea dichisita. Cei aproape 800 km i-am facut in 9 ore deoarece in Elvetia exista limita de viteza pe autostrada si , ca in orice tara , multe lucrari la infrastructura. La granita Germania-Elvetia mi-am dat seama ca voi ajunge la o ora tarzie asa ca am sunat la campingul Les Rocailles sa ii anunt. Le-am spus ca voi ajunge in jurul orei 23 dar am ajuns la miezul noptii. Norocul meu a fost ca paznicul m-a asteptat si m-a inteles. Plus ca GPS-ul meu a inceput sa se opreasca cand m-a apropiam de destinatie. Dupa ora 1 noaptea am reusit sa dorm dupa ce am montat cortul.
Ziua 1 20 august
Champex Lac(1466m) Issert(1055m) Les Arlaches(1117m) Praz de Fort(1151m) La Fouly(1610m) Lungime: 16 km Timp: 5 ore
Am uitat sa-mi pun alarma sa sune asa ca m-am trezit pe la 7,30. Am vorbit cu patronul de la camping si m-a lasat sa parchez motocicleta acolo si nu a vrut sa-mi ia nici un ban. Dupa ce mi-am strans bagajele , am pornit pe traseu in jurul orei 9,30. Aceasta zi a fost ziua de initiere, de obisnuinta cu rucsacul in spate , si obisnuinta picioarelor cu trasee de lunga durata.
Desi a fost ziua cea mai usoara mi-am dat seama ca bagajul meu era umpic cam greu: cu bidoanele pline de apa cantarea undeva intre 19-20 kg. Dar eu am ales sa dorm la cort si a trebuit sa iau cu mine tot echipamentul necesar.
Am ales sa dorm in La Fouly deoarece aici exista camping. Campingul Des Glaciers desi a fost cel mai scump (16 eu) a fost campingul ce mi-a placut cel mai mult din acest tur.
Lacul Champex
Ziua 2 21 august
M-am trezit singur , fara alarma , la ora 5. Am inceput incet sa-mi strang bagajele si cortul , desi era inca ud de la roua , si la ora 7 eram pe traseu. O ora tocmai buna de inceput de traseu daca nu greseam traseul. La o intersectie in loc sa fac dreapta am facut stanga si de aici s-a cam dus entuziasmul meu. Noroc ca aveam ghidul cu mine si am ajuns pe traseul bun. Dar pierdusem peste o ora.
Si astfel am inceput urcarea catre La Peule ( o ferma unde se poate dormi si manca). Aici am facut o scurta pauza si am baut probabil cel mai bun lapte care l-am baut vreodata.Tot de aici mi-am cumparat 2 batoane energizante.
Am continuat urcarea pana la Grand Col Ferret iar aici , la granita dintre Elvetia si Italia , batea un vant puternic. Dupa o scurta pauza si cateva poze am inceput coborarea catre Rifugio Elena. Pe drum am intalnit doua femei romance. Spre nesimtirea mea nu le-am retinut numele , desi s-au prezentat. Mi-au povestit ca in urma cu cateva zile au urcat pe varful Mont Blanc iar acum e randul barbatilor lor sa urce. Iar ele neavand ce face s-au gandit sa faca cateva zile din turul Mont Blanc pana se intorc sotii lor.
Ajuns la Rifugio Elena , speram sa pot manca ceva , dar mi-au explicat ca mai sunt oameni care asteapta la rand si dupa aceea se inchide bucataria. Am citit in ghid ca , daca ajungi la o ora mai tarzie iar la refugiu sunt multi vizitatori , risti sa nu poti manca.
Am pornit mai departe catre Rifugiu Bonatti. Ajuns la Chalet Val Ferret la un moment dat trebuia sa fac stanga dar nu am vazut semnul vopsit jos pe un bolovan si am mers tot innainte. Dar mi-am dat imediat seama si cu ajutorul ghidului m-am intors si am mers pe cararea cea buna. Nu piedusem decat o jumatate de ora. Desi puteam sa mananc la Chalet Val Ferret mi-am dat seama ca sunt umpic in pierdere de timp asa ca am hotarat sa mananc la capatul traseului de azi , la Rifugio Bonatti.
Am ajuns la o ora destul de tarzie la Rifugio Bonatti , desi era lumina , si aici surpriza: nu poti manca daca nu esti cazat aici, I-am intrebat daca mai au locuri si mi-au spus ca sunt complet ocupati. Asa ca am baut o bere si m-am dus sa montez cortul langa o cladire dezafectata departe de ochii lumii. Cladirea dezafectata era vechea cabana Malatra. Aici inca o surpriza : doi baieti isi montasera deja cortul. In timp ce-mi montam cortul povesteam cu cei doi si mi-au spus ca sunt din Israel si ca ii cheama Roy si Daniel. Daniel mi-a spus ca mama lui este romanca iar cei doi vizitasera si Romania si le-au placut foarte mult. Apoi m-au servit cu supa de portocale. In timp ce mancam mai apare o fata si ne intreba daca are loc sa-si intinda si ea cortul. Fata ne-a povestit ca este din SUA , este la facultate si pe timpul verii a lucrat in Geneva. Intre timp mai apare un turc , un barbat si inca trei femei. In total eram 6 corturi.Am povestit toti pana la culcare si ne-am prezentat pareri despre acest tur. Israelienii faceau turul Mont Blanc in sensul invers acelor de ceasornic si mi-au spus unde se poate campa in liniste. Fata americana urma acelasi traseu ca si mine dar eu i-am explicat ca voi incerca sa plec cat mai devreme deoarece din cauza bagajului eu ma misc mai greu. Dar poate ne vom revedea pe traseu.
Si astfel s-a incheiat cea de-a doua zi din tur: cunoscand noi oameni. Tot azi a fost prima zi can am adormit flamand : un pahar de lapte , 2 batoane energizante , 3 mere si o cana de supa.
Glacier de Saleina
La Peule
Grand Col Ferret. Cu un picior in Elvetia si altul in Italia.
Sa privim inapoi in Elvetia
Sa privim inainte in Italia
Glacier de Pre de Bar
Glacier de Triolet
Ziua 3 22 august
Rifugio Bonatti(2025m) Pas Entre-Deux-Sauts(2524m) Col Sapin(2436m) Tete de la Tronche(2584m) Rifugio Bertone(1989m) Villair(1327m) Courmayeur(1226m) Lungime : 16 km Timp : 9 ore 30 min.
Traseul de azi avea 3 variante iar eu l-am ales pe cel mai inalt.
M-am trezit in jurul orei 5 si in liniste am inceput sa-mi fac bagajele fara sa-i trezesc pe ceilalti. Dar pana sa plec la ora 7 doua femei mi-au luat-o deja inainte.
In urcarea catre Pas Entre-Deux-Sauts am trecut pe langa o turma de vaci. Din urma venea ciobanul nervos ca s-au indepartat vacile de stana zicand cateva cuvinte in italiana iar apoi toate injuraturile posibile pe romaneste.
Dupa ce am trecut de Pas Entre-Deux-Sauts am coborat putin din altitudine pana la Col Sapin. Aici priveam varful Tete de la Tronche care , desi era doar cu 150 m mai inalt parea ca are inca 1000m. Desi in mod normal urcarea pe varf se face in 20-25 minute , eu am facut 45. In timpul urcarii la fiecare 20-25 de pasi trebuia sa ma opresc sa-mi trag rasuflarea. Inca o data mi-am dat seama ca bagajul meu era prea greu pentru mine si ca nu e bine sa urci la inaltimi cu bagaj greu.
Aici pe varf am facut o pauza o jumatate de ora si am admirat partea sudica a varfului Mont Blanc.
Coborarea catre Rifugio Bertoni nu a fost foarte anevoioasa dar in schimb a fost de durata. La Rifugio Bertoni am facut pauza 2 ore si am mancat bine , nevrand sa mai repet experienta din ziua precedenta. Dupa ce am mancat bine m-am reintalnit cu fata americana ce o cunoscusem cu o seara inainte. Am aflat ca o cheama Jeannette si are 21 ani. Am cazut de acord sa coboram impreuna in Courmayeur si acolo cand avem semnal la telefon sa cautam un camping.
Zis si facut. Coborarea a fost destul de anevoioasa si putin alunecoasa tinand cont ca coborai peste 650 m altitudine pe o distanta destul de scurta. In Courmayeur am cautat pe internet apoi am gasit si in ghid campingul Grandes Jorasses care se afla la cativa kilometri de orasul Courmayeur. La camping se ajungea cu autobuzul care costa 2 eu si era la fiecare ora. Seara am mancat o pizza.
Mi-am propus sa-mi iau 2 zile pauza pentru a nu ma obosi prea tare si tot odata pentru a vizita si alte obiective propuse. Astfel ca a doua zi am insotit-o pe Jeannette in Courmayeur, mi-am cumparat o geaca mai calduroasa (doar cu o seara in urma mi-am dat seama ca am uitat geaca acasa) ne-am urat cele bune , fata a plecat mai departe pe traseu iar eu am profitat de ziua de pauza.
Pas Entre-Deux-Sauts
Col Sapin
Partea sudica a varfului Mont Blanc vazut de pe varful Tete de la Tronche
Ziua 4 24 august
Courmayeur(1226m) Dolonne(1210m) Rifugio Le Randonneur(1890m) Rifugio Maison Vieille(1956m) Cabane du Combal(1950m) Rifugio Elisabetta(2195m) Distanta :18 km Timp :8 ore si 15 min.
Din orasul Dolonne incepe o urcare lunga si de durata. Am urcat pana la Rifugio Le Randonneur unde am facut o pauza si am mancat ceva. De aici am continuat urcarea pana la Rifugio Maison Vieille si mai departe pana la altitudinea de 2430 m iar apoi incepe coborarea catre Cabane de Combal.
In timp ce ma apropiam de altitudinea maxima a acestei zile incepeau sa se adune nori intunecati pe cer. Am grabit pasul sa nu ma prinda ploaia la altitudini inalte.Dupa ce am inceput coborarea a venit si ploaia cu tot tacamul : vant puternic , tunete si fulgere. De tunete si fulgere am scapat destul de repede dar ploaia a durat vreo doua ore.
Dar tot ce conteaza este ca am ajuns cu bine la Rifugio Elisabetta dupa ce am inceput o noua usoara urcare de la Cabane du Combal. Aici am mancat apoi am intins cortul mai jos langa o cladire dezafectata. Femeia de la refugiu s-a purtat foarte frumos cu mine , a spus ca pot campa doar ca ei habar nu au si nu raspund daca mi se intampla ceva. Am uitat sa va spun ca in Italia ai voie sa campezi doar in campinguri speciale sau daca te afli la o altitudine mai mare de 2500 m.
Rifugio Maison Vieille
Glacier de la Brenva
Glacier de Freney si Glacier de Bruillard
Cabane du Combal
Glacier du Miage
Ziua 5 25 august
Rifugio Elisabetta(2195m) La Casermetta(2365m) Col de la Seigne(2516m) Refuge de Mottets(1870m) La Ville des Glaciers(1789m) Les Tufs(1993m) Col des Fours(2665m) Tete Nord Des Fours(2756m) Col de la Croix du Bonhomme(2483m) Refuge de la Croix du Bonhomme(2443m) Distanta : 16 km Timp :8 ore si 15 min.
Ca de obicei m-am trezit la ora 5 si la ora 7 incepeam noul traseu. Ziua de azi dispunea de doua trasee iar eu l-am ales pe cel cu altitudinea cea mai mare.Traseul incepe cu un urcus catre Col de la Seigne care trece pe langa cladirea La Casermetta ( un refugiu transformat in museu). Aici la Col de la Seigne se afla granita dintre Italia si Franta.
De aici incepe coborarea de aproape 700 m pana la Refuge des Mottets. Aici la refugiu am mancat o omleta si mi-am cumparat un tricou cu turul Mont Blanc si mi-am promis ca il voi purta doar daca voi gata turul Mont Blanc pana la capat.
De la Refuge des Mottets pana la Ville des Glaciers traseul se continua aproape in linie dreapta. De abia de aici incepe adevaratul urcus. Traseul de aproape 900 m altitudine pana la Col des Fours este lung si sustinut si trece mai intai pe langa cladirea Les Tufs.
Ajuns in sfarsit la Col des Fours(unul din cele doua altitudini maxime ale turului Mont Blanc) am ascuns bagajul dupa niste stanci pentru a face un ocol si a urca pe un varf care normal nu este trecut in turul Mont Blanc , dar care este recomandat de ghid. Varful Tete Nord des Fours se afla in partea dreapta a directiei mele de mers iar pentru a ajunge acolo ai nevoie doar de 20 minute . Traseul este insemnat doar cu momai.Dar acolo ai parte de o priveliste de nedescris.
Intors inapoi a trebuit sa caut umpic dupa rucsac. Asa de bine l-am ascuns ca nu mai recunosteam locul.De aici , de la Col des Fours , pana la Refuge de la Croix du Bonhomme traseu coboara usor si este usor de parcurs.
Aici la refugiu nu a fost probleme cu camparea. La cina am luat masa impreuna cu doi tineri francezi care mi-au povestit ca ei fac turul Mont Blanc in sensul invers acelor de ceasornic pe biciclete. Adevarul este ca mai intalnisem biciclisti pe traseu dar sunt multe portiuni de traseu unde trebuie pur si simplu sa impingi bicicleta sau sa o iei in spate , lucru care cred ca nu e prea usor.Tot aici am baut cea mai scumpa bere din turul Mont Blanc : 8,50 eu.
Dar am dormit cu un sentiment placut stiind ca dorm la cea mai mare altitudine la care am dormit vreodata de cand umblu cu cortul.
La Casermetta
Col de la Seigne. Cu un picior in Italia si altul in Franta.
Refuge des Mottets
Col des Fours
Tete Nord des Fours
Refuge de la Croix du Bonhomme
Ziua 6 26 august
Azi-noapte a inceput ploaia in jurul orei 4,30 si a durat pana la ora 8. Am luat micul dejun la refugiu iar la ora 8,30 , dupa ce am reusit sa strang cortul am pornit la drum. Dar m-am luat dupa un grup de oameni si fara sa mai verific ghidul , am pornit pe traseul gresit. Noroc ca m-au intrebat un cuplu incotro merg si mi-au explicat ca sunt pe traseul gresit.
Astfel m-am intors la refugiu si la ora 10 am pornit pe traseul bun. Drumul pana la Col de Bonhomme este plin de bolovani si necesita putina atentie. Coborare de la Col de Bonhomme este alunecoasa si putin periculoasa.
Am ajuns la intersectia catre Lacs Jovets si vroiam foarte mult sa vad aceste lacuri. Asa ca am ascuns bagajul in tufisuri si am plecat catre lacuri.Turul pana la lacuri si inapoi a durat peste 2 ore dar a meritat.
Mai departe traseul coboara usor si fara probleme. La Refuge de Balme am luat o scurta pauza si am baut ceva. Apoi am continuat coborarea pana la campingul Le Pontet unde am campat si am servit cina si micul dejun.La cina am intalnit un barbat francez care mi-a povestit ca a parcurs pe bicicleta tot traseul Dunarii de unde izvoreste pana la varsare in Marea Neagra.
Col du Bonhomme
Lacs Jovet
Refuge de la Balme
Refuge Nant Borant
Notre-Dame de la Gorge
Camping Le Pontet
Ziua 7 27 august
Pentru ziua de azi existau doua trasee iar eu l-am ales pe cel mai inalt.
Am pornit din campingul Le Pontet catre localitatea Les Contamines si de-abia dupa o ora si jumatate am reusit in oras sa gasesc traseul corect pentru ziua de azi. La un moment dat trebuia sa treci prin curtea casei ca sa poti merge mai departe. Am trecut si prin pasunile oamenilor fara probleme. Trebuia doar sa deschizi o mica poarta sau sa dezlegi o funie si apoi sa inchizi la loc pentru a nu iesi animalele la plimbare. Mai gaseai si un bilet de multumire pentru ca inchizi poarta.
Traseul urca constant si umpic anevoios pana la Auberge du Truc. Aici am facut o scurta pauza si am baut un pahar cu lapte.
Mai departe cararea coboara putin din altitudine pana la Refuge de Miage si de acolo incepe adevarata ascensiune pe ziua de azi. Desi sunt doar aproape 600 m altitudine , urcarea de la Refuge de Miage pana la Col de Tricot a fost pentru mine solicitanta mai ales ca a fost si canicula. Incepu-se oarecum oboseala sa-si puna amprenta pe mine. La fiecare 30-40 de pasi trebuia sa ma opresc si sa ma odihnesc.
Dupa ce m-am odihnit la Col de Tricot am inceput coborarea catre Col de Voza. Pe drum am putut admira tramvaiul Mont Blanc si Glacier de Bionnassay. La Col de Voza am facut o scurta pauza si am mancat o inghetata.
Mai departe traseul coboara mult din altitudine pana la Les Houches. Drumul este lung si solicitant. Mi s-a propus sa cobor in Les Houches cu telescaunul dar am refuzat. Vroiam sa fac tot turul Mont Blanc pe jos fara ajutor.
Ajuns in Les Houches am gasit campingul Bellevue unde am si campat. Aici am intalnit un barbat englez de 66 ani care , desi de o viata merge pe munte si la maratoane , in timp ce urca de la Les Houches a inceput sa aiba dureri mari la gambe si a fost nevoit sa se intoarca la camping. Prietenul lui care-l insotea a continuat turul Mont Blanc , urmand sa se intoarca dupa el dupa ce va termina turul. Tot el mi-a povestit cat de frumoasa este Scotia si ca ar trebui sa o vizitez o data , daca voi avea ocazia.
Ziua urmatoare era a doua zi de pauza programata unde aveam sa ma odihnesc si sa vizitez alte obiective.
Auberge du Truc
In departare se vede Col de Tricot , care desi nu pare a fost destul de solicitant de trecut
Refuge de Miage
Col de Tricot
Tramvaiul Mont Blanc
Refugiu Gouter(3817m)
Glacier de Bionnassay
Col de Voza
Ziua 8 29 august
Les Houches(1007 m) Les Christ Roi(1196m) Refuge Bellachat(2152m) Le Brevent(2526m) Col de Brevent(2368m) Plan Praz Charlanon(1812m) Refuge La Flegere(1875m) Distanta :17 km Timp : 9 ore si 15 minute.
M-am trezit devreme , am strans cortul si bagajul , iar la ora 7 eram deja pe traseu. Ma lua groaza cand stiam ca azi trebuie sa urc peste 1500 m altitudine. Pana la statuia Les Christ Roi urcarea a fost destul de usoara , iar mai sus catre Refuge Bellachat a fost anevoioasa. Aici la refugiu am facut o scurta pauza si am baut o cana cu lapte.
Mai departe catre Le Brevent drumul este pietros si adesea solicitant. Ajuns la Le Brevent am facut o pauza mai lunga unde am mancat si am baut. Traseul continua si mai pietros ca si pana acum pana la Col de Brevent. De la Col de Brevent drumul coboara spre Charlanon trecand pe langa Plan Praz.
De la Charlanon pana la Refuge La Flegere drumul este placut doar cu o portiune pietroasa , unde exista un semn cu caderi de pietre , iar oamenii sunt sfatuiti sa nu se odihneasca pe aceasta portiune.
La Refuge La Flegere am campat la marginea unui lac de acumulare. Am luat cina si micul dejun la refugiu si , desi nu aveau apa potabila , ne-au dat gratis cate o sticla de apa plata gratis. Tot azi a fost ziua cand apa ce o aveam cu mine mi-a ajuns la limita . Pe traseu nu am intalnit nici un izvor. Noaptea se auzeau adesea caderile de pietre de pe cealalta parte a vaii , deasupra orasului Chamonix.
Statuia Le Christ Roi
Refuge de Bellachat
Lac Le Brevent
Alunecari de pietre deasupra orasului Chamonix
Le Brevent
Partea nordica a varfului Mont Blanc
Alpinisti pe varful Mont Blanc
Col de Brevent vazut de sus
Plan Praz vazut de sus
Charlanon
Refuge La Flegere
Ziua 9 30 august
Refuge La Flegere(1875m) Lac Blanc(2352m) Lacs des Cheserys Tete aux Vents(2132m) Tre-Le-Champ(1417m) L,Aiguillette des Posettes(2201m) Col des Posettes(1997m) Col de Balme(2204m) Le Peuty (1328m) Distanta : 19 km Timp : 9 ore si 45 minute.
Astazi a fost o zi plina cu trei urcari si trei coborari. Ca de obicei m-am trezit la ora 5 si pana la ora 6, 30 bagajul a fost facut. Am servit micul dejun la refugiu si la 7,30 am inceput ascensiunea catre Lac Blanc. Drumul pana la lac a fost destul de anevoios si pietros , dar fiindca eram odihnit , l-am urcat fara probleme.
La Lac Blanc am facut o pauza de jumatate de ora si apoi am inceput coborarea catre Tete aux Vents. In coborare am trecut pe langa lacurile Cheserys.
Coborarea continua de la Tete aux Vents catre Tre-Le-Champ. In ghid se anunta drum alunecos si anevoios. A fost intr-adevar o coborare greoaie dar nu mi s-a parut deloc alunecoasa.
Drumul continua din Tre-Le-Champ catre L,Aiguillette des Posettes cu o urcare lunga si de durata. Ajuns aici m-am odihnit umpic si am inceput o coborare usoara catre Col des Posettes. De aici am inceput ultima urcare pe ziua de azi catre Col de Balme. Desi nu era foarte dura aceasta urcare , obosit fiind , credeam ca nu se mai termina.
Aici , la Col de Balme , se afla granita dintre Franta si Elvetia. La refugiul Col de Balme m-am odihnit si am baut o bere rece. Desi era mica(330 ml) a costat 5,50 eu.
Dupa ce m-am odihnit am inceput ultima coborare pe ziua de azi catre Le Peuty. Aceasta coborare a fost lunga si de durata . Ajuns in Le Peuty , foarte obosit , am campat si am aruncat o privire pe ghid pentru traseul de maine.
Lac Blanc
Refuge Lac Blanc
Lacs des Cheserys
Tete aux Vents
Cararea serpuita este cararea pe care am coborat-o de la Tete aux Vents catre Tre-Le-Champ
L,Aiguillette des Posettes
Glacier des Grands
Col des Posettes
Col de Balme . Cu un picior in Franta si altul inapoi in Elvetia
Refuge Col de Balme
Ziua 10 31 august
Le Peuty(1328m) Fenetre D,Arpette(2665m) Arpette(1627m) Champex Lac(1466m) Distanta : 13 km Timp :10 ore si 15 minute.
Azi a fost singura zi in care am uitat sa-mi fac poza in cort.
Pentru ultima zi din turul Mont Blanc aveai la alegere doua trasee. Eu , bineinteles , l-am ales pe cel ce avea sa ma duca la ce-a doua cea mai inalta altitudine din turul Mont Blanc. Si anume Fenetre D,Arpette.
In timpul noptii plouase , asa ca am fost nevoit sa strang cortul ud. La ora 7 cand am plecat pe traseu , cerul era putin innourat. Nu mai aveam internet pe telefon , sa verific vremea , asa ca am plecat la risc. Scria in ghid ca , daca vremea nu este frumoasa , sa nu te aventurezi la Fenetre D, Arpette si sa alegi celalalt traseu. Dar eu vroiam neaparat sa vad si acest podis. Decizie care a fost putin pripita.
Pe la ora 9, 3o a inceput o ploaie marunta care nu iti dadea prea mare bataie de cap. Dar in timp ce inaintai in altitudine , ploaia devenea tot mai puternica si incepuse sa bata si vantul. La un moment dat m-am adapostit sub un brad si ma gandeam la intoarcere. Dar din urma venea un grup de 8 persoane care m-a depasit. Timp de vreo jumatate de ora i-am urmat. Dar in timp ploaia si vantul deveneau tot mai puternici , bagajul i-l simtiam tot mai greu , si trebuia sa fac pauza tot mai des. Intre timp 2 americani m-au depasit si am observat ca si ei aveau bagaj voluminos. Mi-am zis : daca ei pot , pot si eu. Si am continuat ascensiunea. Dar cu fiecare metru ce il urcam in altitudine , vantul devenea tot mai puternic. Mi-am dat seama ca e prea tarziu sa ma mai intorc si ca nu mai aveam decat o singura varianta : tot inainte. Incepuse sa-mi fie frig , asa ca a trebuit sa ma chinui pe vant puternic sa ma imbrac cu geaca cea noua pe care o cumparasem din Courmayeur. Am fost nevoit sa-mi iau si manusi deoarece incepuse sa-mi inghete degetele. In timp ce ma chinuiam sa-mi inchei capsele la pelerina , din sens opus coboara un om si ma intreaba daca sunt in ordine. I-am raspuns afirmativ si mi-a spus ca pe cealalta parte nu bate vantul si vremea este placuta. Atat a trebuit sa aud. Am grabit pasul sa ajung cat mai repede in varf. Ultima portiune de ascensiune este foarte stancoasa si necesita atentie mare pentru a nu pierde semnele din vedere. In plus trebuie testate si pietrele pe care calci deoarece multe dintre ele se misca si poti provoca avalansa de pietre.
Dar , pana la urma , am ajuns cu bine la Fenetre D,Arpette. Aici fiind singur , nu a avut cine sa-mi faca poze cu aparatul foto. Am stat maxim 5 minute si am inceput coborare catre Arpette. Intr-adevar dupa ce coborai cativa metri din altitudine vremea s-a schimbat brusc : vantul nu mai batea si ploaia dadea sa se opreasca. Parca era alta lume . Dar si aceasta coborare a fost periculoasa din cauza bolovanilor uriasi pe care trebuia sa-i traversezi.
Coborarea pana la Arpette a fost lunga. Dar nu mai conta : era ultima zi. De-abia asteptam sa-mi vad motocicleta , sa stiu ca este intreaga. La Arpette am luat pranzul , apoi am continuat coborare catre ultimul obiectiv : Champex Lac ( locul de unde am inceput turul Mont Blanc).
Intr-un tarziu am ajuns si la Champex Lac. Mi-am revazut motocicleta , care era neatinsa. Intre timp incepu-se si aici ploaia. Am fost nevoit sa intind cortul pe ploaie. Dar nu mai conta : maine plecam acasa.
Glacier du Trient
Fenetre D,Arpette
Arpette
Recomand tuturor care iubesc muntii si au posibilitati sa faca acest minunat traseu..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu