Venise vremea pentru cea de-a doua încercare de a urca pe Vf. Parângul Mare. Astfel că, dimineața devreme am plecat de la Simeria către Stațiunea Parâng, Petroșani. De această dată am lăsat motocicleta în parcare și am luat telescaunul până sus. Ziua a început frumoasă, însorită și fără evenimente neplăcute.
La ora 10 fix am pornit pe Banda Roșie, de la panoul de informații. De la stația terminus telescaun până la acest panou ar fi de mers 15-20 minute.
Prim plan - Vf. Cârja, Plan secund - Vf. Parâng
La ora 11:10 am ajuns la Refugiul Cârja, iar după încă 20 de minute eram pe Vf. Cârja, unde ne-am oprit 15 minute să ne odihnim și să mâncăm un măr binemeritat. Aici cred că este aproximativ jumătatea traseului.
Se strângeau norii deasupra noastră
Vf.Cârja
Vf. Scurtu în urma noastră
De pe Vf. Cârja până pe Vf. Parâng am mai mers 1h10. Astfel că, în mai puțin de 3 ore am ajuns de la panoul de început până pe vârf, însă într-un ritm de mers destul de susținut și cu pauze scurte.
Vf. Cârja, rămas în urma noastră
La buza prăpastiei :)
Încă puțin și ajungem pe Vf. Parâng
Împărăția momâilor :P
Împământată la peste 2500m :)
După o pauză de 40 de minute pe vârf, timp în care ne-am odihnit, am mâncat și ne-am bucurat de priveliște, la ora 13:35 pornim întoarcerea pe același drum. Am mai încetinit pasul, ne-am oprit pentru poze cocoțați pe stânci, iar la ora 14:55, după 1h20, eram din nou pe Vf.Cârja.
Planul nostru era să coborâm și la Lacul Mija, așa că am făcut doar o scurtă pauză de hidratare pe vârf și am pornit mai departe. După Refugiul Cârja, ploaia dădea semne că ar vrea să apară, iar cu 10 minute înainte de bifurcația spre Lacul Mija, a și început. Ne-am pus pelerinele, fiindcă ploua intens, cu stropi mari. Ajunși la intersecție am hotărât să coborâm totuși spre lac, că poate, poate se va opri. Așa că am pornit pe traseul marcat cu Punct Galben, însă după aproximativ 5 minute a început și grindina. Ne-am ghemuit la pământ așteptând să înceteze, dar minutele treceau și nu se mai oprea... Cea mai lungă și puternică grindină pe care am prins-o până acum pe munte. După vreo 20 minute de ghemuială și amorțeală, pare să mai înceteze, așa că hotărâm să ne întoarcem înspre telescaun. Pe jos se așternuse un strat de gheață și am mers cu grijă să nu alunecăm. Grindina s-a oprit într-un final, după 30-35 de minute, dar ploaia ne-a condus până la telescaun.
La ora 17:15 eram la telescaun. Știam că acesta nu mai funcționează dupa ora 15:30-16:00, așa că am pornit pe jos spre motocicletă. Am coborât pe sub telescaun, apoi pe drum, pe lângă drum, pe unde ni s-a părut mai accesibil. Știam că există traseu marcat, însă marcajul este foarte rar și l-am pierdut în scurt timp. Totuși, în 1h20 eram ajunși cu bine în parcare.
A fost o zi plină cu de toate, însă de care deja ne amintim cu drag. Cred că a început să ne placă acest imprevizibil al muntelui; dacă ar merge totul strună, uneori ar fi poate banal... :)
